O româncă și soțul ei trăiesc clipe grele în Villanova, provincia Asti din Italia. Lenuța și Marco își povestesc tragedia în presa din Peninsulă: compania la care muncește soțul ca șofer de camion nu i-a mai plătit salariul din luna octombrie.
Marco, în vârstă de 52 de ani, conduce un camion de la 14 până la 16 ore pe zi, doarme patru ore pe noapte și apoi revine pe drum. Dar de trei luni, șoferul de TIR din Villanova del Sillaro, Italia, căsătorit și cu un fiu de 13 ani, este fără salariu. Firma pentru care lucrează nu a mai plătit șoferii din luna octombrie și doar cu salariul soției sale Lenuța, o româncă de 50 de ani, reușesc să plătească chiria. Dar frigiderul este gol și facturile neplătite se adună. În timp ce fiul lor încă poartă tenișii de vară, pentru că nu sunt bani pentru ghete de iarnă.
„Nu a văzut salariul din luna octombrie”, spune Lenuța. În firmă sunt nouă șoferi și „proprietarul” i-a „umplut doar de minciuni amânând plățile de la o săptămână la alta fără să plătească niciun euro”.
Când minciunile „au devenit un castel care era pe cale să se prăbușească”, patronul a mers până acolo „să spun că are factura curentă blocată de Agenția de Venituri din cauza datoriilor și că angajații ar trebui să lucreze în continuare până când datoriile sunt achitate și contul poate fi deblocat pentru plata salariilor”.
„A muncit 14-16 ore pe zi”
Doi dintre șoferi și-au dat demisia deja. Ceilalți, și printre ei Marco, se agață în schimb de ultima promisiune a patronului: „să aștepte până după 10 ianuarie”. Dar le este teamă că este încă o scuză și vor rămâne fără bani. „Am încercat să-l sun și să-i spun că fiul nostru a împlinit 13 ani pe 17 decembrie și nici nu avem bani de un cadou”, continuă Lenuța. „Și l-am rugat să ne spună o dată de `după` acel `10 ianuarie`, pentru că `după` poate însemna o lună, două luni, un an, dar mi-a răspuns că nu știe. Așa că riscăm să nu mai avem nici măcar electricitate și gaz, nici nu mai știm cum e să mergem la cumpărături și pentru a nu-mi pierde locul de muncă le cer colegilor să-mi împrumute bani pentru a cumpăra benzină. Am fost mereu curați în viață și nu este corect să fim nevoiți să ducem un asemenea trai ca niște nenorociți”.
Marco este acasă în concediu medical zilele acestea. Din cauza stresului s-a umplut de dermatită și nu există cortizon care să o facă să dispară. „Ca și cap de familie, ca bărbat de 50 de ani, se simte ca un nimic, chiar dacă nu este vina lui”, explică soția lui româncă. „A muncit 14-16 ore pe zi, nici nu avea timp să mănânce cina sau să se spele și apoi să se întoarcă din nou în camion, inclusiv sâmbăta. Patronul caută șoferi de luni de zile și 9 dintre ei fac treabă de 15. Când s-au terminat cele 12 ore, îi pune să lase camionul și să ia duba să facă alte livrări”.
„Am mâncat paste de Crăciun”
Marco și Lenuța sunt ajutați acum de soacra lor, atât cât poate ea. „Ea ia 200 de euro din pensie și ne economisește alimentele, dar de Crăciun am mâncat paste pentru că nu avem bani să plătim facturile”, spune românca.
„Marco a fost angajat de acest patron de trei ori pe perioadă determinată și la fiecare șase luni șeful îi spunea să nu-și facă griji că va fi angajat definitiv. Dar, s-a dovedit că nu-l putea angaja pe perioadă nedeterminată”, își amintește Lenuța. „Așa că și-a schimbat locul de muncă atunci timp de doi ani. Apoi, în iunie, patronul i-a trimis mesaje în toate limbile lumii pentru a-i cere să se întoarcă și așa s-a întors”, a mai spus românca.