Milano, locuiește cu alte 30 de persoane într-un depozit pentru 380 de euro pe lună: Carmen, îngrijitoarea plătită cu 2 euro pe oră.
Într-un interviu emoționant acordat publicației „Corriere della Sera”, Carmen, o tânără în vârstă de 30 de ani din Peru, împărtășește povestea tulburătoare a luptei sale pentru supraviețuire și drepturile fundamentale. Cu un trecut marcat de abuzuri fizice și psihice din partea soțului, ea a fost nevoită să fugă din țara natală pentru a-și proteja fiul mic, Marcos. Drumul către o viață mai bună i-a purtat pașii în Italia, unde a devenit îngrijitoare, luptând cu greutățile și obstacolele vieții de emigrant.
Locuiește cu alte 30 de persoane într-un depozit
Timp de zece luni, Carmen și fiul ei au trăit într-un depozit insalubru din Milano, alături de alți 30 de compatrioți peruani. Împreună, acești „chiriași” ocupanți ilegali au plătit 380 de euro pe lună, supraviețuind în condiții extrem de precare, doar pentru a avea un acoperiș deasupra capului. Într-o cameră îngustă, înconjurați de moloz și unelte de lucru, ei au făcut față cu demnitate unei realități dificile și adesea uitată de lume.
Dincolo de toate încercările și suferințele, Carmen rămâne puternică și înțelegătoare. Ea refuză să acuze pe cineva și vede în oamenii din jurul ei încercarea de a oferi ajutor, cât de limitat ar fi acesta. Experiențele sale traumatizante în Peru și condițiile dificile din depozit au învățat-o să vadă partea plină a paharului, să fie recunoscătoare pentru fiecare mână întinsă de ajutor și să găsească înțelegere chiar și în mijlocul adversității.
Cu curaj și hotărâre, Carmen a venit în Milano cu mici economii și a depus o cerere de azil. Recent, a primit permisul de ședere, o rază de speranță în căutarea unui viitor mai bun pentru ea și fiul ei. Cu ochii plini de dorința de a găsi un loc de muncă stabil și bine plătit, ea și Marcos se confruntă cu provocări majore în sistemul de azil, dar continuă să își păstreze încrederea în șansa lor la o nouă viață.
Carmen, îngrijitoarea plătită cu 2 euro pe oră
Dincolo de lupta personală, Carmen este și o mamă devotată, îngrijindu-se de o bătrână în zona Precotto din Milano. Plătită doar cu doi euro pe oră pentru munca sa, ea o asistă pe bătrâna care i-a oferit un loc de muncă și, indirect, a salvat-o de pe străzi. Recunoscătoare pentru oportunitatea oferită, Carmen nu judecă și înțelege că și bătrâna se confruntă cu propriile dificultăți materiale.
Cu toate acestea, viața de emigrant nu vine fără provocări. Luna iunie a adus o situație critică, când proprietarul depozitului a descoperit „subînchirierea” abuzivă și a cerut evacuarea celor 30 de persoane. Carmen și Marcos au rămas speriați, iar viața lor a fost din nou amenințată. Cu sprijinul organizației non-profit UVI (Uniunea Voluntarilor pentru Copilărie), au primit temporar un adăpost într-un cămin din centrul orașului Milano.
Deși situația lor continuă să fie dificilă și incertă, Carmen și Marcos nu își pierd speranța. În timp ce așteaptă ancheta juridică pentru documentele lor, ei își păstrează recunoștința pentru sprijinul primit și visează la o viață mai bună în Milano. Povestea lor impresionantă ne reamintește că în spatele cifrelor și statisticilor despre imigranți există vieți umane pline de curaj, putere și dorința de a găsi un loc al lor în lume.